Stoluri

stoluri de clipe mă invadează sezonier

albe și negre au făcut cuiburi în mine

și-au lăsat dâre circulare pe cer

unele au gheare de secunde concrete

ochii lor mă străpung din depărtări

altele sunt de vis vaporoase exotice

pe aripi mă poartă peste extatice vremi

să-mi văd de sus cascada de sânge

relieful cu muntele vrăjit

mai încolo al cincelea munte 

și răscrucea de vânturi

dar văd și florile răului

crinul din vale

și numele trandafirului

citadela

mizerabilii

în mijloc de labirint parcă-s eu

idiotul

mereu în război și pace

în agonie și extaz

întrebându-mă pentru cine bat clopotele dincolo de zare

și ce mai cobește corbul pe pervazul nopții

peste corola de minuni a lumii

atât de stingheră în tot infernul