miercuri, 29 octombrie 2014

Uvertură (2)


corzile ce-mi leagă sufletul de trup
și-mi cântă simfonia destinului de clipe
una câte una se tot rup
se despletesc din mine aiurite

sunt uneori ca și un bici în vânt
dar pot să fie precum părul tău
mirosind a cer și a pământ
ori  liane împletite către hău

uvertura însă tot se mai aude
reverberând ecouri în oglinzi
plutindu-mă pe partiturile de unde
din deșerturi reci în altele firbinți

flamuri incolore se leagănă în trup
sufletu-mi suspină toamnă-n amintiri
fâșii de simfonie lacrimile rup
cortina-ncet se lasă calmă în priviri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu