Balada absenței
Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...
Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.
Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...
Şi te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...
De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.
Reflex 109 (Cartea claudiană)
Mai pune-o vorba bună, dacă vrei,
Pentru aceasta vară, pe la zei,
Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!
Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,
Mult mai solar, mai tandru, mai frumos
Decât am face-o, tavaliți pe jos,
Prin iarba obsesivei despuieri;
Învață să spui mâine în loc de ieri,
Acoperindu-ți brațele cu flori
Și, mai ales, să nu-ndrăznești să mori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu