sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Numărând


Furtuni de timp s-au pornit să bată;
petalele și frunzele de clipe îmi rup
peste relieful toamnei în mine exilată
în zbor dezordonat cu șuirat nebun.

Nu mai pot prinde litere de fluturi
și numere invoc să-mi fie ajutor,
din ele entropiei să-i pun în cale scuturi  
să-mi ordonez iar lumea numărând ușor.

O frunză, două frunze, o petală...
Șiruri nesfârșite se deșiră-n zare;
numărătoarea asta infernală
în iraționale infinituri mă desface.

O petală, două... zeci de mii de frunze
nuanțe de culori îmi văluresc de-atunci;
toate ce mi-au fost au devenit mărunte,
se prefac nisip, deșert, clepsidră, fulgi .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu