viața mea trecută nu e decât o
ciornă
în file adunate nu are prea mult
har
am scris urât la ea cu litere de-o
șchioapă
e doar o cărticică s-o bagi în
buzunar
mi-aș fi dorit să fie precum un
roman fluviu
mi-am petrecut-o toată doar în
gând
e ca Pompei orașul la poale de
Vezuviu
sub lavă de cuvinte pierdută în
adânc
nici ca mărturie nu poate avea
sens
istoria-i tipărită cu oameni mulți
ca mine
cohorte nesfârșite de anonimi
premerg
fără importanță în viitorime
poate că acolo unde mergem rânduri
viața mea voi trece-o pe curat
poate acolo cerul e făcut din
gânduri
și-n gândurile mele sunt
cu-adevărat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu