Poveste soresciană

port în mine o sfoară

pe care din ghemu-i plin de noduri o tot deșir

și-o-ntind pe străzi

prin magazine

prin parcuri 

în mijloacele de transport 

orașu-ntreg este traversat în lung și în lat de dâra mea

uneori călcată

alteori împiedicând pe unii-alții

ba târându-se

ba la semiînălțime

sau la nivelul capetelor

adesea chiar mai sus

alături de firele de electricitate de cablurile tv de funicuare

sau împreună cu aripile păsărilor și avioanelor

nu am reușit nicicum să-mi înalț sfoara pe verticala locului până la cer

pentru asta mai întâi ar trebui să leg fedeleș cu ea un zmeu

- ceeace e greu pentru că poveștile de azi nu mai au zmei din ăia -

și ar mai trebui să mă accepte iar o zi senină

una din cele care mi-au încântat copilăria

în care vântul după ce-mi trece iar prin plete 

să mai aibă chef de înălțat zmei ai zilelor noastre
de pe pământ până la cer

dându-le mai apoi drumul 

o dată

de două ori

de trei ori

atît cât să-i bage în rahat până la gât