sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Poveste soresciană


port în mine o sfoară
pe care din ghemu-i plin de noduri o tot deșir
și-o-ntind pe străzi
prin magazine
prin parcuri 
în mijloacele de transport 
orașu-ntreg este traversat în lung și în lat de dâra mea
uneori călcată
alteori împiedicând pe unii-alții
ba târându-se
ba la semiînălțime
sau la nivelul capetelor
adesea chiar mai sus
alături de firele de electricitate de cablurile tv de funicuare
sau împreună cu aripile păsărilor și avioanelor

nu am reușit nicicum să-mi înalț sfoara pe verticala locului până la cer
pentru asta mai întâi ar trebui să leg fedeleș cu ea un zmeu
- ceeace e greu pentru că poveștile de azi nu mai au zmei din ăia -
și ar mai trebui să mă accepte iar o zi senină
una din cele care mi-au încântat copilăria
în care vântul după ce-mi trece iar prin plete 
să mai aibă chef de înălțat zmei ai zilelor noastre
de pe pământ până la cer
dându-le mai apoi drumul 
o dată
de două ori
de trei ori
atît cât să-i bage în rahat până la gât

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu