vineri, 5 decembrie 2014

Asalt asupra tăcerii


da, tăcerea mi-a alunecat în oglindă
ne întâlnim privirea
doar e tăcerea mea
și eu o privesc 
parcă mă strigă de câte ori îi trec grăbit prin față
mânat de zgomotele imperative din jur
o aud strigându-mă din adâncul liniștii
și-mi vine să intru prin luciul ei
însă nu-mi place ce văd
sunt slab și palid și transparent
aureolat de  furtuna zgomotului de fond 
cu ecouri de strigăte mute 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu