de când mă știu port undeva în
adânc
ciudate și neclare articulări de
cuvânt
interogative imperative purtătoare
de tâlc
un eu secondându-mă-n trăiri
discret abia presimțit
lăuntric în zări
nu ne-am văzut niciodată
deși la pândă adesea am stat
la tot ce fac îmi este erată
stă mereu separat
și-mi ține tot timpul isonul
poate că acesta îmi este eonul
umbră lăsată din infinit
să treacă cu mine
de la-nceput la sfârșit
să ne cunoaștem mai bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu