miercuri, 3 decembrie 2014

Mă caut


de când mă știu port undeva în adânc
ciudate și neclare articulări de cuvânt
interogative imperative purtătoare de tâlc

un eu secondându-mă-n trăiri
discret abia presimțit
lăuntric în zări

nu ne-am văzut niciodată
deși la pândă adesea am stat

la tot ce fac îmi este erată
stă mereu separat 
și-mi ține tot timpul isonul

poate că acesta îmi este eonul
umbră lăsată din infinit 
să treacă cu mine 
de la-nceput la sfârșit
să ne cunoaștem mai bine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu