joi, 4 decembrie 2014

Cântec de lumină și întuneric


când stelele își murmură lumina
prin tăcerea ăstui întuneric
eu îmi strâng mai bine pelerina
contra clipelor din frontul atmosferic

vremea mea-i aproape pe sfârșite
încă niște anotimpuri și o zi
până când zările ce le-am avut deschise
se vor închide tainic către miazăzi

atunci tăcerea albă care curge aștri
în lacul de-ntuneric și de-adânc
mă va-mpărți o parte în aburii albaștri
o alta mă va scurge în pământ

de-aceea-mi strâng mai bine pelerina
contra clipelor din frontul atmosferic
cât încă stelele își murmură lumina
prin tăcerea ăstui întuneric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu