Noapte în nori de nesomn

noaptea în nori de nesomn fulgere crapă pe cale

turme de gânduri în țarc de adâncuri astrale

apele lor de-ntuneric mă inundă și cresc

iar cuvintele mute - pești morți - în juru-mi plutesc

idei de stele trec reci pe boltă departe

ochii lor pieziș mă citesc ca pe-o carte

în umede clipe se zbat amintiri de-odinioară

pe pieptul și-n fruntea avute cândva într-o vară

firave raze mă coboară-n fântâni de demult

vântul mă suflă în suflet cu pulberi tumult

e-atâta-ntuneric în pereții crăpați de lumină

încât mă afund tot mai mult în regrete cu vină

departe se-aude coasa morții mai tare

iarba culcată o simt mirosind a-ntristare

voi dormi de ea învelit în poieni de uitare

printre turme de gânduri venind din adâncuri astrale