somn nedormit mi se zbate în tâmple
cum uscăciunea crengii lovește-n fereastră
semn că-n curând va fi să se-ntâmple
puțin să mai mor de inimă albastră
corbi de neliniști peste câmpia de pace
planează umbre pe străluciri de culori
doar drumu-nainte se mai poate întoarce
timpul nicicând nu mai vine-napoi
ca pe-un țărm mă trec maree de gânduri
dinspre oceanul de zări nedistilat
pân să se-ntoarcă-n nebănuite adâncuri
crengi de-ntrebări tâmplele-mi bat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu