Tărâmul liniștii

                                                                                                                                  photo Catrin Welz-Stein

în vecinătatea mea aud cum crește absența

o aud tot mai des tot mai clar

mereu mai aproape

e însăși prezența liniștii

despre a cărei existență știam

auzisem că trăiește undeva

 pe un tărâm tainic spre care oboselile

crescute ca niște elefanți

sunt chemate să moară

iar cascadele întrebărilor

sunt prăbușite în relief de răspunsuri

dureros

suspinând

în vecinătatea mea se adună fildeși de tăceri

oglinzi adânci de ape

cu perle de răspunsuri desprinse din scoici de întrebări

mereu mai clare

tot mai aproape

până ce nu le voi mai auzi