câte mulțimi de ochi se-ngrămădeau
să mă vadă
priviri curioase la culme
încruntate
piezișe
toate alarmate
în felul lor toate clipind o
răceală
înfiorându-mă
atâtea guri forfoteau să-mi
vorbească
dezvelind buze
dinți
limbi
într-un murmur prelung
asurzindu-mă
atâtea nasuri ciudate
lungi
sau cârne
ventilau aerul din jurul meu
îl încingeau
asfixiindu-mă
atâtea capete pletoase și pleșuve
înălțându-se doar să m-ajungă
cu privirea
cu vorbele
cu respirația
înfiorându-mă
asurzindu-mă
asfixiindu-mă
hăituindu-mă
până când mi-am deschis ochii în
lumină
apoi am deschis gura primind aer
și mi-am privit trupul inert
bântuit de coșmar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu