sâmbătă, 21 februarie 2015

Coșmar


câte mulțimi de ochi se-ngrămădeau să mă vadă
priviri curioase la culme
încruntate
piezișe
toate alarmate
în felul lor toate clipind o răceală
înfiorându-mă

atâtea guri forfoteau să-mi vorbească
dezvelind buze
dinți
limbi
într-un murmur prelung
asurzindu-mă

atâtea nasuri ciudate
lungi
sau cârne
ventilau aerul din jurul meu
îl încingeau
asfixiindu-mă

atâtea capete pletoase și pleșuve
înălțându-se doar să m-ajungă
cu privirea
cu vorbele
cu respirația

înfiorându-mă
asurzindu-mă
asfixiindu-mă
hăituindu-mă

până când mi-am deschis ochii în lumină

apoi am deschis gura primind aer

și mi-am privit trupul inert

bântuit de coșmar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu