Imagine via Poiematike
Când dintre pomi spre cer se răsucește visul
și-n catifea de nori umbra-mi rătăcește
timpul îmi deschide nesfârșit abisul
cimitir de scoici pe-al plajelor celeste
La marginea vieții clocotind sălbatic
materia mă curge prin capilare sparte
și totuși prin atomii ce mor adiabatic
înot în mine spre malul de departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu