Pasărea albă a zilei

și-a luat zborul odată cu prima rază de soare

apoi a început să se rotească deasupra mea

îi vedeam aripile de nori destrămându-se încet

dar ea se înălța strigând-mă din când în când

cu țipete albastru ascuțite care treceau prin mine

și se înfigeau în pământ

țintuindu-mă separat de propriile umbre

până a devenit toată numai culori sparte din roșu

mi s-a așezat de departe în ochi

trăgându-mă de pleoape

și a trecut în zbor peste mine 

încă o zi