joi, 19 februarie 2015

Pasărea albă a zilei


și-a luat zborul odată cu prima rază de soare
apoi a început să se rotească deasupra mea
îi vedeam aripile de nori destrămându-se încet
dar ea se înălța strigând-mă din când în când
cu țipete albastru ascuțite care treceau prin mine
și se înfigeau în pământ
țintuindu-mă separat de propriile umbre
până a devenit toată numai culori sparte din roșu
mi s-a așezat de departe în ochi
trăgându-mă de pleoape
și a trecut în zbor peste mine 
încă o zi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu