Să ascult mai pot

să-mi cânți la struna valurilor mării

la vuietul din briză, la sângele curgând

sub ceasul care bate cu aripile zării

eu fiind neant de-acuma, ori numai zăcământ

nu pot vedea, dar să ascult mai pot

ecouri ce străbat tot vidul pân' la tine

izbind faleza ultimului port

un golf ce-a adunat epavele din mine

la struna valurilor mării să îmi cânți

să-not în spuma notelor de vară

ieșind din întunericul apelor adânci

la concertul tău din fiecare seară

sub ceasul care bate cu aripile zării

te-mbrățișez cu gândul pân' la nori

tu cântă-n noaptea valurilor mării

dar brațe n-am, să te mai port în zori