am îndrăznit să deschid gura în tăcere
să spun ceva din gândul despre tine
dar ea mi-a pus pe buze un deget de durere
să nu mai spun nimic despre iubire
am vrut privirea s-o pătrund în noapte
să deslușesc izvorul umbrei ce te-ascunde
dar ea mi-a pus în ochi atomi din raze sparte
să nu mă mai întorc în timpul din niciunde
am vrut să pun abisului un pod spre tine
dar el mi-a dat să merg pe-o punte de iluzii
și-am rătăcit o vreme prin vise anodine
pân ce-am găsit coșmarul marilor confuzii
O poezie cu multă... poezie.Felicitări! Poate ar trebui scris...o punte DE iluzii.Părerea mea de admiratoare a ta.
RăspundețiȘtergere