Într-un anume fel, toate ororile umanității sunt frumuseți sfârtecate...
seară de toamnă tăcută
vânătoarea de păsări în luncă
poate să-nceapă
cu puștile gata de luptă
și ogarii cu nările ude
flămânde
de căderi din stoluri zburânde
păsări țâșnind peste ape din tufe
cu aripi de groază întinse
ultimul lor țipăt amestecat cu
pene
cu pocnete
cu sânge
și-alice
înroșind ceru-nserării
când puii de om sunt chemați să se
culce
apoi noapte prelungă
cu umbre
mișcate de focul și jarul de șatră
oroarea-n beție se-neacă
pe când oamenii unii pe alții se
latră
glumind câte-oleacă
vânători în somn de iad adormind
sforăind
pe iarba însângerată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu