Pe calea sufletului meu
simt cum mă pășește Dumnezeu
și îmi susține ne-ncetat moralul
când vântul îmi împrăștie idealul.
.
În privirea ochilor mei triști
licărește Dumnezeu culori prin iriși
și armonie îmi induce să ascult
când vacarmul pentru mine e prea mult.
În rătăcirea mea prin necredință
Dumnezeu îmi pune lacrimi de căință
și înflorește pomii-n primăvară
când credeam că iarna mă-mpresoară.
Pe cerul zborului cu gândul meu
mă șoptește tainic Dumnezeu
și dă contur și sens în infinit
să nu mai tot cârtesc când sunt iubit.
și îmi susține ne-ncetat moralul
când vântul îmi împrăștie idealul.
.
În privirea ochilor mei triști
licărește Dumnezeu culori prin iriși
și armonie îmi induce să ascult
când vacarmul pentru mine e prea mult.
În rătăcirea mea prin necredință
Dumnezeu îmi pune lacrimi de căință
și înflorește pomii-n primăvară
când credeam că iarna mă-mpresoară.
Pe cerul zborului cu gândul meu
mă șoptește tainic Dumnezeu
și dă contur și sens în infinit
să nu mai tot cârtesc când sunt iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu