Goana după realitate

„Dă-ne mie, mamă, şi prietenilor mei de băut

şi după ce ne săturăm setea de viaţă

dă-ne de murit, mamă” - Nichita Stănescu

reprimăm întotdeauna în noi acel gând

mereu același gând care ne apare rar

avertizându-ne 

că o pală de vânt 

din atâtea care ne trec pe la ureche

că un zgomot

din atâtea care ne asurzesc

că spargerea unui obiect 

din atâtea spargeri care ne inundă de cioburi

ar fi semne de dincolo

ale neputinței unui spirit dispus să comunice cu noi

de fiecare dată refuzăm presimțiri

revenind îndărătnic la realitate

oricâte dureri ne-ar aduce-n simțiri

pentru că aici suferința o vrem certitudine

iar certitudinea ne-o facem suferință