joi, 5 martie 2015

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, 24.10.1921 - 04.04.1977, la cutremur)

Știi tu

Știi tu când pământul 
tăcerile-și sună 
și clipa când vântul 
se face furtună? 

 Știi tu când în zboru-i 
o pasăre piere 
și clipa când dorul 
se face durere? 

În sfârșit 

Căprioare usoare îmi aleargă prin vine. 
Te caută-n codru pe tine. 
Și-n umbra trupului tău se apleacă ușor: 
în sfârșit au ajuns 
la izvor. 

Ah, stelele…

Toate își lasă umbra în lume:
o frunză, iubitul, un flutur, un nume, 
și toate gustă lumina pământului, 
până și urmele vântului. 

Numai stelele, stelele n-au caldarâm, 
nu lasă umbră pe nici un tarâm 
Ah, stelele, stelele!...


(Volumul „Din lirice”, 1957) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg