Știi tu
Știi tu când pământul
tăcerile-și sună
și clipa când vântul
se face furtună?
Știi tu când în zboru-i
o pasăre piere
și clipa când dorul
se face durere?
În sfârșit
Căprioare usoare îmi aleargă prin vine.
Te caută-n codru pe tine.
Și-n umbra trupului tău se apleacă ușor:
în sfârșit au ajuns
la izvor.
Ah, stelele…
Toate își lasă umbra în lume:
o frunză, iubitul, un flutur, un nume,
și toate gustă lumina pământului,
până și urmele vântului.
Numai stelele, stelele n-au caldarâm,
nu lasă umbră pe nici un tarâm
Ah, stelele, stelele!...
(Volumul „Din lirice”, 1957)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu