joi, 5 martie 2015

Anna Ahmatova (11/23.06.1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa - 05.03.1966, Domodedovo, lângă Moscova)

Ești singur azi și-mpovărat de tine ...


Ești singur azi și-mpovărat de tine, 
De slavă și de visuri despărțit, 
Dar ai rămas iubitul pentru mine, 
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare, 
Mai știi dacă trăiești cu-adevarat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-au aflat.

Invocă moartea inima-ți nebună, 
Afurisind al soartei pas greoi, 
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea, 
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte, 
Tu nici măcar atât nu cuteza!

Tristeți sporind, trec zile fără veste ...
Ce rugaciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este, 
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

Izolare

Atâtea pietre-n mine s-au zvârlit, 
Că nu mai mă-nspăimântă celelalte;
Un turn semeț capcană-a devenit, 
Cel mai înalt din cele mai înalte.
Constructorilor lui le mulțumesc, 
Să-i ocolească răul ca pe-un templu, 
De-aicea, zorii prima îi zăresc, 
Și cea din urmă-amurgul îl contemplu.
Încrucișându-și nordice cărări, 
Aici vin vânturi din vreo șapte mări, 
Și-un alb hulub din palma-mi grâu mănâncă...
Iar pagina ce n-am sfârșit-o încă
O scrie cu o liniște de zeu
O muză oacheșă, în locul meu.

Valul des mi-ascundea disperarea...

Valul des mi-ascundea disperarea, 
Fața palidă, ochii fierbinți...
Cu tristețea-mi imensă ca marea
Am sfârșit prin a-l scoate din minți.

Și s-a dus pe o noapte cu lună -
Gură strânsă-ntr-un strâmbet amar.
Am fugit după el ca nebuna, 
Să-l ajung lângă poartă măcar.

I-am strigat : „Numai eu sunt de vină.”
Am glumit: „dacă pleci, voi muri!”
Mi-a răspuns cu o voce străină, 
Surâzând: „Vezi că-i vânt. Vei răci!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu