s-au veștejit în mine
atâția pași
atâtea cuvinte
atâtea-ncercări
încât păsărea speranței nu-și mai
găsește cuib
și zboară
zboară
peste neputința pașilor
peste neputința cuvântului
peste neputința încercării
cu aripi veștede
asumându-și pământul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu