poate v-așteptați la capete de zi
s-apar iar la braț tristețea plimbându-mi
pe cerul albastru căutând pete gri
îngândurat de toate și de mine însumi
dar cel mai probabil nici n-o să vedeți
când singură tristețea plânsul podidind-o
va trece printre voi cu ochii goi și vineți
căutându-mi brațul care-a părăsit-o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu