„Tristețea, ea, / nu este gând / ea lucru este” - Nichita Stănescu
am avut o viziune din geografia
străveche a pământului
în care se făcea că o lavă roșie
curgea șiroaie vuind
prin cavernele unei peșteri
bântuite de ecouri
am avut apoi o amintire
cum lava era chiar sângele meu
învolburat
peștera era chiar inima mea
inundată de sânge și ecouri
și eu speriat a trebuit să evadez
agățându-mă disperat de nervii-liană
dureros răsuciți
până am nimerit într-o ceață
groasă de frici și tristeți
care mă strângea sălbatic în brațe
de nesomn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu