luni, 13 aprilie 2015

Edmond Haraucourt (1856-1941) - Rondel de l’adieu


În proprie tălmăcire:

 Rondel de l’adieu


Partir, c’est mourir un peu,
C’est mourir à ce qu’on aime:
On laisse un peu de soi-même
En toute heure et dans tout lieu.

C’est toujours le deuil d’un vœu,
Le dernier vers d’un poème;
Partir, c’est mourir un peu,
C’est mourir à ce qu’on aime.

Et l’on part, et c’est un jeu,
Et jusqu’à l’adieu suprême
C’est son âme que l’on sème,
Que l’on sème à chaque adieu :
Partir, c’est mourir un peu…

Rondel de rămas bun


Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul,
Să mor latent pe trupul iubirii
Lăsând cioburi din neputința rațiunii
Prin timpul și spațiul ce irosesc infinitul.

Cuvintele-mi triste șoptindu-și regretul
Cioplesc un poem cu prețul zidirii:
Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul,
Să mor latent pe trupul iubirii.

Totuși plecând n-ai luat și regretul
Și nici rămas bun nu mi-ai spus
Sufletul încă-ți respiră-n apus
Tulburându-mă ecou cu refrenul:
Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu