Edmond Haraucourt (1856-1941) - Rondel de l’adieu

În proprie tălmăcire:

Rondel de l’adieu Partir, c’est mourir un peu, C’est mourir à ce qu’on aime: On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu. C’est toujours le deuil d’un vœu, Le dernier vers d’un poème; Partir, c’est mourir un peu, C’est mourir à ce qu’on aime. Et l’on part, et c’est un jeu, Et jusqu’à l’adieu suprême C’est son âme que l’on sème, Que l’on sème à chaque adieu : Partir, c’est mourir un peu…

Rondel de rămas bun Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul, Să mor latent pe trupul iubirii Lăsând cioburi din neputința rațiunii Prin timpul și spațiul ce irosesc infinitul. Cuvintele-mi triste șoptindu-și regretul Cioplesc un poem cu prețul zidirii: Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul, Să mor latent pe trupul iubirii. Totuși plecând n-ai luat și regretul Și nici rămas bun nu mi-ai spus Sufletul încă-ți respiră-n apus Tulburându-mă ecou cu refrenul: Plecând, a-nseamnat să mor cu încetul...