Mi-aștern să dorm, de astă dată
liniștit,
fără să-mi pese de lumea de
departe,
în somnul ăsta de vise răstignit,
voi fi și voi rămâne zi și noapte.
Mă voi putea întinde, în sfârșit,
răsfățându-mi deșertul viu de
simțuri,
prin munți, pe ramuri, pe
cer la infinit,
în anotimpurile care m-au rodit de
gânduri.
Voi curge-n ape, voi zbura în
păsări,
mă voi odihni în ierburi ori pe
stânci,
voi fi căldura, frigul, vântul
dinspre mări,
ploaia și-amețeala râpelor adânci.
Fără să-mi pese de lumea de
departe,
mi-aștern să dorm, de astă dată
liniștit
pentru că voi fi și voi rămâne zi
și noapte
devenind chiar somnul ce m-a
bântuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu