sunt cimitirul mut al propriilor
iubiri
mă plimb printre crucile de pe
trup
înșirate pe lungi alei de riduri
am ochii goi și triști
pierduți peste trecut
nu mă însoțește nici o iubire pe
ultimul drum
dar simt mirosul fiecăreia cum
aburește din mine
și ascult ecoul clipelor de
cuvinte dedicate fiecăreia
când mă plec încet în fața
fiecărei cruci de dor
gata să mor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu