joi, 11 iunie 2015

Portalul iubirii


Venită de niciunde, plecată acum departe,
iubirea noastră liberă, senină,
ajuns-a-n poarta dinspre viață către moarte,
începând să bată-n liniștea deplină.

E primul gong al ultimului act,
mi-ai spus privindu-mă în ochi îngrijorată,
ți s-a părut, am zis, e numai un antract,
dar inima-mi plângea îndurerată. 

Când între noi a mai tunat din cerurile sparte 
și din senin a început să bată vântul, valul,
ne-am văzut iubirea cât e de departe
și cât de-aproape e de ea portalul.

Am ajuns în fugă, gongul iar bătuse,
iubirea noastră moartă ni se făcuse prag...
Am pășit tăcuți pe frântele cătușe:
Cât mi-ai fost de dragă, cât ți-am fost de drag!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu