Portalul iubirii

Venită de niciunde, plecată acum departe,

iubirea noastră liberă, senină,

ajuns-a-n poarta dinspre viață către moarte,

începând să bată-n liniștea deplină.

E primul gong al ultimului act,

mi-ai spus privindu-mă în ochi îngrijorată,

ți s-a părut, am zis, e numai un antract,

dar inima-mi plângea îndurerată. 

Când între noi a mai tunat din cerurile sparte 

și din senin a început să bată vântul, valul,

ne-am văzut iubirea cât e de departe

și cât de-aproape e de ea portalul.

Am ajuns în fugă, gongul iar bătuse,

iubirea noastră moartă ni se făcuse prag...

Am pășit tăcuți pe frântele cătușe:

Cât mi-ai fost de dragă, cât ți-am fost de drag!