Pustiu de clipe

unde e vremea când eram trezit din vis de poeme 

să le-nfloresc, să le-aduc soare, să le pun între stele; 

acum abia mă trezesc în pustiul clipelor terne,

rugând poeme să m-adoarmă la loc, sub ruinele mele
care în pulberi de vis se înalță să rămână eterne.