încă un stol migrator
în ochi îmi zgârâie cerul senin
ar trebui să-nvăț iar să plâng
să-mi reaprind setea de zbor
dar te strâng sub pleoape și te
inspir
vară
amirosind a toamnă senină
a noapte-n începutul de seară
și-a încă unui zbor pe retină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu