Arteide
cosește vântul ierburi înalte de zăpezi
apoi pe câmp le-adună în albe reci căpițe
gânduri îngropate în amintiri grămezi
vor germina sub ele noi idei semințe
florile de gheață petalele își pierd
le soarbe iar pământul însetatul
oaze din adâncuri neliniștite fierb
să iasă la lumină îmbrățișând înaltul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu