asurzitoare tăceri din nespuse cuvinte
luați-mi povara atâtor păreri
jefuite de gândul evadat din morminte
valuri înalte cu adânc de dureri
mi-e trupul pergament ars de lumina
din bezna ce m-a găsit descifrând
iluzia pe care mi-a dat-o retina
ciob de oglindă mătuit cu pământ
scoateți-mi cătușa nevăzută de timp
care zornăie mut din morminte
deja sunt cu toate în contratimp
învăț să aud fără cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu