Sunt cadranul orei astrale ce se rotește hipnotic în jurul meu
numărând echinocțiile și solstițiile umbrei;
În afara timpului răbdător așteaptă Dumnezeu
să-mi cadă umbra din inerția centrifugei.
Dar umbra, umbra mea crește și descrește mereu,
în ritmul bătăilor de inimă care sângerează
inundându-mi simțurile și mintea instantaneu
în uitările de umbră care mă visează.
Și orele astrale, corbi meteori, mă zboară circular
rupând din mine clipă după clipă,
desferecându-mi umbra la ceas aniversar,
când Dumnezeu va lua-o sub a Sa aripă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu