cât limitele s-au păstrat la o distanță decentă
cât implicit libertatea nu devenise problemă ardentă
am putut crește din mine însumi fără opreliști
bucurându-mă de-ale copilăriei și tinereții priveliști
de când limitele ajuns-au încet să mă împresoare
libertatea a-nceput să se plângă mai des că o doare
sufletul s-a cuprins de tot mai frecvente angoase
iar trupul și-a simțit crescândă neputința în carne și oase
sunt semne că tandemul vieții și morții e la sfârșit
că tot ce-am avut dual de trăit e aproape murit
că timpul sfârșitului e deja foarte aproape
implicit că vine-nceputul să trec mai departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu