via Mihaela Nica Crăciun - Album portrete
trezirea e reculegere după raite avute prin alte realități
reconstituire a temporalului din care îți pari ca ieșit
pentru întâlniri clandestine prin vagi spațialități
cu peșteri ciudate în care mereu ai ceva de spășit
între aceste tărâmuri stai mereu așteptând
să pleci sau să vii permanent migrator
pe valuri de-amintiri și uitări în maree de gând
unde-i la tine acasă că veșnic ți-e dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu