Seducătoare noapte

Atâția ochi ai nopții în beznă licărind 

peste deșertul meu bântuit de gânduri... 

Oare ce mi-or face când voi fi murind, 

mă vor adormi, ori m-or trezi de-a pururi? 

Ultima noapte-n viață, prima zi în moarte: 

Ce peisaj mirific! E-apus, e răsărit? 

Timpul mi le oferă acum împreunate, 

nu bănuiam că-n taină atâta s-au iubit.

Unde-mi pot ascunde soarele în noapte, 

stelele căzute în mine să lucească încă? 

Putea-voi eu, doar unul, să mă împrăştii-n toate, 

să nu pătez cu zile bolta nopții-adâncă ? 

Dă-mă-ntreg uitării, înalță-mă în zări, 

sunt istovit de mine și istovit de toate... 

Oprește avalanșa atâtor întrebări, 

sub pleoapa ta mă culcă, seducătoare noapte.