sâmbătă, 16 iulie 2016

Seducătoare noapte


Atâția ochi ai nopții în beznă licărind 
peste deșertul meu bântuit de gânduri... 
Oare ce mi-or face când voi fi murind, 
mă vor adormi, ori m-or trezi de-a pururi? 

Ultima noapte-n viață, prima zi în moarte: 
Ce peisaj mirific! E-apus, e răsărit? 
Timpul mi le oferă acum împreunate, 
nu bănuiam că-n taină atâta s-au iubit.

Unde-mi pot ascunde soarele în noapte, 
stelele căzute în mine să lucească încă? 
Putea-voi eu, doar unul, să mă împrăştii-n toate, 
să nu pătez cu zile bolta nopții-adâncă ? 

Dă-mă-ntreg uitării, înalță-mă în zări, 
sunt istovit de mine și istovit de toate... 
Oprește avalanșa atâtor întrebări, 
sub pleoapa ta mă culcă, seducătoare noapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu