vineri, 15 iulie 2016

Sedus


Ațintit de ochii strălucitori ai nopții
sub săgeți de raze cu nevăzuți arcași
privesc pierdut de sub arcada sorții
direcțiile din care vin ai clipei pași

Atâtea stele mă ispitesc din cer
totuși numai una îmi e predestinată
drumurile beznei cu șanțuri de mister
duc spre nicăieri dinspre niciodată

Pornesc încet prin galaxii cu spini
neclintit în mine de temeri ancestrale
furișat printre-ale nopții umbre și lumini
seducând prezentul de-aici în depărtare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu