Sedus

Ațintit de ochii strălucitori ai nopții

sub săgeți de raze cu nevăzuți arcași

privesc pierdut de sub arcada sorții

direcțiile din care vin ai clipei pași

Atâtea stele mă ispitesc din cer

totuși numai una îmi e predestinată

drumurile beznei cu șanțuri de mister

duc spre nicăieri dinspre niciodată

Pornesc încet prin galaxii cu spini

neclintit în mine de temeri ancestrale

furișat printre-ale nopții umbre și lumini

seducând prezentul de-aici în depărtare