După o idee de Paul Valéry
atenți să nu iște din adâncuri furtună
să nu se-mpiedice în praguri de val
îmi șterg toată trecerea-n urmă.
Prin ape murdare, sub ceruri splendoare,
pașii nu au cărări de ales!
Doamne!... Călăuzește picioarele goale,
arată-le calea cât sunt încă-n mers!
Dacă-mi deschizi printre plauri alei
de gânduri limpezi care setea să-mi stingă,
și dacă fruntea mi-o săruți cu idei
care în inimă direct să m-atingă,
Pașii-mi vor urma doar drumul spre Tine
nemai rătăcind între-a fi și-a nu fi
inima nu-mi va mai bate când nopți și când zile,
ți-o voi așterne spre a Te iubi
ți-o voi așterne spre a Te iubi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu