După o idee de Paul Valéry
Foto Mickeal Aldo - Indonezia
Ziua îmi este ocean dezlânat,
dar poate-i doar cerul căzut peste mine,
care mă poartă ofrandă de destin înșelat
în vinul lui Bacchus, roșu ca sângele-n vine...
Beau? Plutesc? Visez? Mă înec?
Ce-nseamnă să trăiești aiurit?!
Gândul nu știe dacă vin, dacă plec,
inima se-acrește ca vinul de-l uit.
Priviri mate, de ceață, cristal
mă aduc aproape departe de mal
pe undele vinului ce mă curge-n aval...
Ce sete e dorul adânc din fântână!...
Ce gust de sete fără măsură!...
Ce sărut de pământ gură la gură!...
Ce sărut de pământ gură la gură!...


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu