În port

mă strecor în portul brațelor tale

cu epave de-amintiri și valuri suspin

cu zboruri de păsări venite din zare

între care și exotica pasăre spin

am ajuns cu amurgul viselor tale

în pragul nopții ce s-a oprit

când fluturii trec cu aripi petale

fără s-ajungă vreodat la zenit 

din catarg de umbră târzie

te văd legănându-te-n vânt

încerc să strig înspre plaja pustie

dar tăcerea îneacă orice cuvânt

o stea singulară licăre-n tine

gata oricând a se stinge

norii mei îți trec pe retine 

dâre ce nu te-or atinge

atâtea zboruri căzânde în mare

zac scoici în spirale încă vuind

îți caut privirea plecată în zare

și din alt timp mâna ți-o-ntind