În port

m-am strecurat în portul brațelor tale

cu epave de-amintiri și valuri suspin

cu zboruri de păsări venite din zare

între care și pasărea spin

am ajuns la amurgul viselor tale

în pragul nopții ce s-a oprit

când trec fluturi cu aripi petale

 ce n-au să ajungă nicând la zenit 

oprit pe catarg de umbră târzie

te văd legănându-te-n vânt

încerc să strig înspre plaja pustie

însă-n tăcere se-neacă orice cuvânt

o stea singulară licăre-n tine

gata mereu a se stinge

norii ne trec rătăciți pe retine 

dâre de clipe ce nu ne-or atinge

zboruri de păsări căzânde în mare

zac scoici ce răsună de gând

îți caut privirea plecată în zare

mâna ți-o-ntind din alt timp spre pământ