Părinte, oare-i blasfemie tentativa
ca din trupul meu, ca şi din mintea mea,
să cioplesc zadarnic întru perspectiva
ce-ntruchipează chipul şi-asemănarea Sa?
Ştiu că-s nesupus dorinţei Lui divine,
că, de-ar fi vrut, de la-nceput m-ar fi făcut vreun sfânt,
m-ar fi-nzestrat cu har şi mi-ar fi pus tămâie,
dracii să se-ascundă din calea mea-n pământ.
Dar eu îs păcătos şi imperfect, născut din părţi,
corabie uşoară cutreierând neantul,
ce nu poate urma cărările din hărţi
că n-o ajută cârma, busola, nici sextantul.
Trăirea mea e parcă drama lui Ulise
când s-a legat în faţa teribilei ispite,
doar ca să acceadă la lucruri nepermise,
simţurile toate lăsându-şi biciuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu