S-a condensat uitarea peste toate
m-a scufundat adânc în neagră noapte
și nu mai știu dacă-s în tren sau pe șosea,
în pat, în avion, aici, altundeva…
Nu știu de stau, de vin, de plec,
dacă sunt trist sau încă mai petrec,
dacă exiști sau numai am visat
că te-am iubit, că m-ai iubit cu-adevărat…
Doar șoapte reci îmi mai secretă gândul
și nu știu de ești tu sau bate vântul,
dacă m-alinți sau dacă tot mă cerți,
dacă vreodată poți să mă mai ierți…
S-a condensat uitarea peste toate
și nu mai știu dacă e zi sau noapte,
dacă exist cu-adevărat sau sunt în vis
sau mi-a-nceput căderea în abis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu