după Fernando Pessoa
Când vine toamna noastră, iubita mea,
îi poți presimți sfârșitul într-o iarnă grea,
dar noi s-o primim cum e, la masa de seară,
fără să gândim la viitoarea promisă primăvară,
nici la vreun posibil sfârșit cândva-ntr-o altă vară,
ci numai la zumzetul acesta multicolor de frunze
diverse, agonice, pierdute și confuze
care ne amuțește orice cuvânt de pe buze.
care ne amuțește orice cuvânt de pe buze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu