După un gând de Edgar Allan Poe
Văl negru întunecat
de orgoliu nemăsurat,
vis, reverie
viața părea să-mi fie.
Numai că o dată
dintr-o nebuloasă
vie, fabuloasă,
vie, fabuloasă,
gloată animată cu personaje trecute
de nimeni azi știute,
cu priviri pierdute
și gânduri anodine,
de nimeni azi știute,
cu priviri pierdute
și gânduri anodine,
se porni prin mine.
Dezmoșteniți din pământ,
din lume, din iubire și gând,
halucinante cohorte mă traversau coșmar,
ca pe un hotar.
Existența-mi lumească de-atunci se zdruncină,
timpul de lumină mi se estompă,
și-așa negândit
m-am pierdut în alaiul care m-a înghițit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu