marți, 29 ianuarie 2019

Moartea trandafirului

după o idee de Gabriel García Márquez
A murit de un miros rău.
Identic, exact roz, ca al său.
A rezistat propriei frumuseți pe un drum,
Dar s-a sugrumat de mireasma acelui parfum.

Nu avea nume pentru a-l îndura.
S-ar fi putut numi Rosaura,
Rosalba sau pur și simplu doar Rosa,
după cum apa se tulbură privindu-i în undă poza.

Ar fi meritat mai mult decât o moarte pe caldarâm
în viață stătea lângă Dalie,
căci mirosul sub clarul de lună avea înălțime și talie
și era mai discret ca un buchet de salcâm.

Dar va fi veșnică în orice conștient:
rămâne roz; și e suficient;
Dumnezeu o ține în împărăția florilor
la mâna dreaptă a zorilor.

Dacă cineva bate la ușă
și ceva în sângele tău bate fără hodină
pune-i tulpina în apă,
să se sfințească divină.

Dacă cineva bate în glie
fă-ți timp să vezi o floare frumoasă
potrivită pentru luna aprilie
când trandafirul sângează sub coasă.

Dacă cineva bate la ușă într-o dimineață
vei auzi și aripi de porumbei și sunet de clopot
iar dacă mai crezi în durere și viață
vei simți mirosul trandafirului în clocot.

Dacă viața este adevărată și versurile există.
Dacă cineva bate la ușă și ești trist sau tristă,
deschide iubirii de-ndată
că n-o vei mai găsi altădată.

Noaptea, mirosul mă salută fără de veste
iar respirația se înalță ușor
la lumina pătrată a unei ferestre
văd prin geam aburit dezbrăcându-se înc-un fior

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu