marți, 8 ianuarie 2019

Strigoii

Desen Edvard Munch

în fiecare clipă pe mine mă exist
cu fiecare pas rondu-mi desenez
sunt vesel iar apoi deodată-s trist
și universul propriu mereu mi-l re-creez

melc cu casă nevăzută în spinare
trăiesc stingher într-un oraș de melci
căci oricare vecin din tare ancestrale
poartă în spinare poveri de gând întregi

în parcuri magazine și pe stradă
fiecare invizibile secrete are de cărat
cu care printre alții se strecoară
lăsând să se-nțeleagă că n-are vreun păcat

și totuși pe toți trecuturi ne apasă
cu dureri angoase obsesii și nevoi
de ne-am privi adânc când plecăm de-acasă
am vedea că suntem și oameni și strigoi

și stau să-mi adun mințile toate
povara atâtor disparate gânduri
idei și-ntrebări de-a valma adunate
din ale timpului transparente neanturi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu