Via Nature is Poetry
când zbori înalt planând peste abis
îți vezi și îți auzi ecoul în adânc
și te-ntrebi de ești realitate ori ești vis
unde ești reflexie unde ești pământ
ce este simetria care te desparte
și de tine însuți și de lumea ta
în două tărâmuri straniu decalate
ce-ntre ele se îngână viceversa
fără să se vreie fără să se-atingă
negându-se - afirmând-se fără înțeles
rătăcindu-te un narcis în oglindă
gata să se-nece în propriul său nonsens
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu