S-a mai săvârșit o zi pe lespedea de timp.
Pleoapele-i cu gene lungi de raze s-au închis pe zare
în timp ce ea aluneca pe solzi de întuneric licărind
cufundându-se cu totu-n adâncul nopții mare
acolo unde umbrele și luna îi vor bea lumina din murind.
Să fie destinul implcabil? Străvechea reluată întâmplare?
Sau este ritualul clasic al unui suicid?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu