miercuri, 10 aprilie 2019

Eseu de vis

Oamenii visează dintodeauna.

Ei au venit dintr-un tărâm al somnului 
învățând să pășească pe tărâmul realității concrete, temporale,
repetat diurne și nocturne
visând-o trăind, trăind-o visând,
până ce se vor fi întorcând pe tărâmul somnului îndelung.
La începuturi între cele două tărâmuri existau punți solide de legătură:
oracolele, profeții, preoții, vrăjitoarele
tălmăceau visurile, le adaptau realității
și le preschimbau în visări sau în uitări.
În timp punțile s-au estompat,
tărâmurile s-au separat printr-o prăpastie mortală,
visele s-au rătăcit în realitate,
impregnând-o, relativizând-o,
virtualizând-o tot mai mult.
Științele, religiile, civilizațiile, istoriile oficiale
păzesc spațiul și timpul realității de orice invazii.
Totuși, oricât de vânate ar fi,
visările, miturile, legendele, basmele bântuie prin realitate,
șubrezindu-i neîncetat temeliile.

Oamenii visează dintodeauna,
chiar când se trezesc, ei mai visează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu